DEALUL GĂGENI - Partea 1-a.

     Dealul Găgeni, alături de dealul Țintea, sunt primele dealuri (coline) care se înalță imediat  la Nord de Câmpia Ploieștiului, făcând trecerea intre câmpie și dealurile Subcarpatice. Dealul Găgeni cu punctul său culminant la 337 metri, se sfârșește brusc deasupra luncii Teleajenului care îl mărginește la Nord-Est. Pădurea care acoperă dealul, face eforturi să stabilizeze acest versant înalt între 50-100 metri, în care alunecările de teren și râpele mari sunt frecvente.
        Spre deosebire de versantul foarte abrupt de deasupra Teleajenului, versantul sudic al dealului coboară lin spre câmpie. Acest versant sudic, este parțial acoperit de pădure, în rest suprafața lui are o acoperire vegetală foarte diversă: fânețe, livezi, vii, tufișuri. La poalele dealului Găgeni spre câmpie, sunt răsfirate conace vechi și casele locuitorilor din Păulești, Cocoșești, Blejoi și Găgeni. Pe latura Sud-Vestică a dealului, se întinde orașul Plopeni cu numeroasele sale blocuri, construite pentru muncitorii altădată numeroși ai Uzinei Mecanice.
Dealtfel, zona interzisă a uzinei de armament în care se făceau și  probe cu explozibili, a ocupat și încă mai ocupă o suprafață destul de mare din pădurea de la poalele dealului Găgeni. În plus mai există și un poligon de trageri în mijlocul pădurii, încă funcțional, de care nu te puteai apropia nici pe departe în zilele când se făceau trageri de către militarii care asigurau paza uzinei de armament. Ce mai, existau toate condițiile ca să te plimbi liniștit prin pădure, asta în cazul în care nu auzeai somația vreunui militar din foișoarele de pază, care țipa să nu te apropii de gardul uzinei. Deabia la cîțiva ani buni după revoluția din 1989, noi plimbăreții prin Găgeni, ne-am luat inima în dinți și ne-am apropiat la început timid, de gardul uzinei curioși să vedem ce este pe acolo.  Astăzi gardul fostei uzine este în mare parte dărâmat, foișoarele și soldații au dispărut, dar încă ne este teamă să ne aventurăm în fosta zonă interzisă.
        Pe malul râului Teleajen, în dreptul dealului Găgeni, sunt captările de apă ale uzinei și orașului Plopeni și pînă de curând exista o frumoasă plajă cu nisip, denumită de localnici "La Recea". Foarte des frecventată în timpul verii de către amatorii de scăldat într-un braț lateral mai curat al Teleajenului, din cauza lucrărilor de regularizare a albiei râului, plaja a dispărut. La marginea orașului Plopeni dinspre dealul Găgeni, între cotețele localnicilor și poala pădurii, există numeroase poienițe unde "plopenarii" ies la iarbă verde. Tare imi este teamă că în curând nu vor mai avea nici această plăcere, deoarece încetul cu încetul gunoaiele aruncate tot de localnici, vor acoperi poienile.    Dați click cu mouse-ul, peste fotografiile de mai jos, pentru a le mări.

1 2 3 4 5 6 7
8 9 10 11 12 13 14

        Versantul sudic al dealului Găgeni (foto 1,2,3), acoperit cu livezi de pruni, fânețe și poieni, urcă lin spre vârful dealului (foto4), de unde avem o vedere deosebită asupra câmpiei, caselor din satul Găgeni și asupra celuilat deal din fața lui, mai înalt, dealul Țintea acoperit cu o pădure de sonde (foto 3). Prin poienile de la poalele dealului, de lângă orașul Plopeni, localnicii își pasc caprele (foto5). Pădurea care acoperă dealul Găgeni este relativ tânără, curată și luminoasă (foto 6) și cu numeroase poieni frumoase în mijlocul ei (foto 7).
        Deși nu prea mai sunt multe animale pe deal, există risipite prin pădure numeroase hrănitoare (iesle) pentru căprioare (foto 8,9,10,11). Aceste adăposturi ale pădurii sunt foarte pitorești și dacă căprioarele nu prea le mai vizitează, în schimb orientariștii le folosesc foarte des și cu mare plăcere drept posturi de control. În adâncurile pădurii, în zonele depresionare, există numeroase bălți și lăculețe (foto 12,13,14), majoritatea permanente, din care se mai adapă rarele animale din zonă (mistreți și căprioare). Aceste bălți ascunse, sunt știute numai de sportivii orientariști, care au o satisfacție deosebită atunci când le găsesc mai ușor sau mai greu, după destule rătăciri prin pădure.

15 16 17 18 19 20 21
22 23 24 25 26 27 28

        Ca în orice pădure din România se taie la copaci cu nemiluita (foto 15), mai ales cei mai groși și bâtrâni din care se pot face scânduri bune. Localnicii nu prea fură uscături din pădure, toate satele de la poalele dealului Găgeni având trase gaze de multă vreme. Poienile rămase în urma defrișărilor, se umplu foarte repede cu desiș și lăstăriș, în așa fel că dacă treci pe la o defrișare făcută cu un an de zile în urmă, rămâi uimit ce rapid se poate reface pădurea, mai ales cea de salcâmi (foto16). Movilă mare pe un străvechi hotar din mijlocul pădurii (foto17). Pădurea de pe dealul Găgeni, este străbătută de la un capăt la altul, de un drum forestier (foto 19), care traversa dealul din satul Găgeni până la râul Teleajen și trecea râul la Boldești peste un pod, dărâmat de cam multă vreme. Defrișări liniare, așa zisele linii forestiere sau somiere (20), împart în pătrate toată pădurea, iar alte poteci mai mari sau mai mici (foto18, 21), complectează rețeaua de planimetrie a pădurii.
        În mijlocul pădurii Găgeni se află Valea Humii, o vale scurtă dar foarte întortochiată ce se varsă în Teleajen. Firele multiple ale acestei văi și numeroasele lor confluențe, crează un relief cu totul aparte cu numeroase mameloane, depresiuni, terase, ravene (foto 22, 23, 24, 25), prin care foarte ușor te poți rătăci. Cu toate potecile din pădure și bornele forestiere (foto 27), dacă nu consulți în permanență harta (foto26) și dacă nici nu știi orientare, ești "un om mort", nu mai ieși decât spre seară din pădure la loc cunoscut. Bineînțeles că după atâtea urcușuri și coborâșuri pe coastele și văile din pădure ți se face foame și trebuie să te oprești pentru realimentarea ta și a câinelui, după ce găsești o buturugă pe care să stai (foto28).

        Veșnica contradicție: flori și gâze contra poluarea industriei extractive petrolifere. Să sperăm că natura va reuși să acopere în decursul anilor rănile din mijlocul pădurii de pe dealul Găgeni.