FLOREȘTI PRAHOVA. PALATUL CANTACUZINO.

    Din șoseaua națională DN1A, mergând de la Ploiești spre Brașov, la 500 metri după ce trecem de bifurcația drumului care duce la dreapta spre orașul Băicoi, ajungem la o nouă ramificație de data aceasta spre stânga, a drumului care duce spre Moreni și mai departe la Târgoviște. Șoseaua asfaltată trece pe un pasaj peste calea ferată București - Brașov și intră în comuna Florești. Traversăm localitatea Florești și înainte să coborâm malul înalt al Prahovei, găsim o mică străduță la dreapta printre case și urmând-o ajungem în parcul care înconjoară vestigiile Palatului Cantacuzino.
        Pe moșia lor de pe stânga Prahovei, Cantacuzinii au amenajat acum 250-300 de ani, un imens parc pe o suprafață de 150 ha., pe care l-au înconjurat cu un zid de piatră ce se întinde pe o lungime de peste 8 km. Parcul și zidul din jurul lui, încă păstrat și în zilele noastre, mergea de a lungul Prahovei de la Florești pînă aproape de Cocorăștii Capli, în satul Cap Roșu. În capătul sudic al parcului, la Florești, vornicul Grigore Cantacuzino (urmașul Postelnicului Constantin Cantacuzino), a construit un conac și o biserică alăturată. Fiul vornicului, Gheorghe Grigore Cantacuzino poreclit și "nababul" datorită imensei sale averi, începe să construiască la 1914, un grandios castel cu o splendidă arhitectură neoclasică. Inspirat după modelul Palatului Trianon din Paris, Palatul Cantacuzinilor cu monumentalele sale coloane neoclasice, a mai fost denumit "Micul Trianon".
        În timpul primului război mondial, acoperișul palatului este dărâmat de bombardamentele germane. După terminarea primului război mondial, Grigore Cantacuzino nu mai apucă să continue construcția palatului, care încetul cu încetul cade în  
ruină. Rămas fără acoperiș, vandalizat de amatorii de materiale de construcții, palatul a rămas totuși în picioare datorită solidității cu care a fost începută construcția sa și impresionează și astăzi prin măreția și înălțimea zidurilor și a coloanelor sale, prin frumusețea capitelurilor și ornamentelor din piatră care îi decorează zidurile rămase.
      În toată această perioadă, palatul nu a apucat să fie locuit  niciodată, boerii Cantacuzini continuând să locuiască în vechiul conac, modernizat și ridicat pe 3 etaje. După cel de al doilea război mondial, conacul confiscat de regimul comunist, a fost transformat în Sanatoriu TBC și așa a rămas pînă în zilele noastre. Norocul palatului a fost că fiind prea grandios și solid, iar reconstucția sa costând prea mult, nimeni nu s-a apucat să îi termine construcția si să îl folosească. Au existat desigur, destule propuneri de a fi transformat într-un hotel de lux, dar totul a rămas la stadiul doar de discuții. Biserica din imediata apropiere, a cărui pictură interioară aparține lui Gheorghe Tătărăscu, a servit ca loc de slujbă și reculegere pentru boerii Cantacuzini, iar acum este singura biserică a enoriașilor din Florești.
        După modelul parcurilor franțuzești, în fața palatului se întindea un mare bazin cu apă, astăzi secat și mai multe terase care coborau în trepte spre lunca Prahovei. Din bazinul cu apă, apa se scurgea intr-un canal cu apă, care traversa tot parcul și poate fi urmărit și astăzi deși secat pînă la vărsarea în Prahova. Peste acest canal cu apă, se trecea peste mai multe podețe, dintre care unul, cel mai mare, se păstrează foarte bine și astăzi. În parc erau risipite destule statui din piatră, ale căror fragmente se mai văd prin iarbă. Un platan secular, impresionant prin coroana sa imensă, se ridică în mijlocul parcului și servește drept adăpost la numeroase păsărele.
        In afara zidului de incintă din jurul întregului domeniu al Cantacuzinilor, palatul și parcul din fața sa, mai au un zid de incintă strict în jurul lor. La capătul nordic al acestui zid, există o poartă monumentală prin care se trecea din parcul palatului în restul domeniului. De la această poartă o alee splendidă, mărginită pe ambele laturi de copaci, merge paralel cu Prahova spre Nord pănă aproape de cătunul Cap Roșu. Între palat și conac, acum Sanatoriul TBC, nu există niciun zid, iar bolnavii din sanatoriu vin la aer curat și la iarbă verde, în jurul ruinei palatului. Tot la iarbă verde, dar pentru păscut, tot pe aici se mai plimbă vacile, caii și caprele celor care locuiesc în jur.
        Tot în incinta parcului, la o mică distanță de palat, se află o altă construcție impunătoare, un imens castel de apă înalt de 30 metri, care seamănă izbitor cu Turnul Chindiei de la Tărgoviște, pe care în mod sigur a vrut să îl imite. Construit sus pe terasa cea mai înaltă a Prahovei, palatul oferă o vedere frumoasă asupra luncii și meandrelor râului Prahova. Între parcul palatului și meandrele Prahovei, se întinde o mică pădurice de luncă, care face împrejurimile și mai atractive. Dacă sorții potrivnici și cele 2 războaie mondiale nu ar fi împiedicat terminarea palatului, acesta împreună cu parcul din jurul lui ar fi fost probabil alături de Castelul Peleș, unul din cele mai vizitate obiective turistice.

FOTOGALERIE, PALATUL CANTACUZINILOR DE LA FLOREȘTI.          Dați un click cu mouse-ul peste fotografiile de mai jos, pentru a le mări.