LACUL SNAGOV ( PARTEA 2-A).

    Să vedem ce zice "literatura de specialitate", despre pădurea și Lacul Snagov (Radu Călinescu: Excursii în împrejurimile capitalei). Mai întâi și mai întâi, pădurea făcea parte din celebrii Codrii Vlăsiei, care în vremuri imemoriale se întindeau de la Dunăre la Carpați. Cu timpul datorită activității umane (destructive desigur), din pădure a mai rămas cam ce se vede astăzi, adică pâlcuri de pădure, în jurul cărora sau chiar în mijlocul lor, răsar vile.
    În general pădurea Snagov, este formată din următoarele specii de copaci: carpen, stejar și câteva exemplare uriașe de fag caucazian, numărate pe degete (foto 11,12). Unul dintre ei, se găsește imediat după vechea Poștă în colțul din care pleacă șoseaua asfaltată spre fostul restaurant El  Capitan, acum închis din lipsă de clienți. Cu totul izolat în pădure, se mai găsesec exemplare de frasin pufos. Pentru a ocroti zonele de pădure cu vegetație mai specială, Academia Română,  a delimitat cîteva zone protejate, în special cele cu fagi  și le-a declarat Rezervații Naturale.
        Pentru turistul obișnuit și mai ales pentru cei care vin să mai facă și plajă, Lacul Snagov și Ștrandul Snagov, constituie atracția majoră. Lacul Snagov, la fel cu Lacul  Căldărușani, sînt formate pe vechi afluenți ai Ialomiței, limanuri fluviatile, pe denumirea lor geografică. Lacul Snagov, are între DN1A și șoseaua care merge dealungul Ialomiței, o lungime de 13 km. Marginile lacului, prezintă numeroase intrânduri, ca niște golfuri alungite, pe care localnicii le-au denumir sugestiv "coade", cea mai cunoscută fiind numită Coada Lungă (foto 14,15 ) și separă Ștrandul de pe Peninsulă de malul vestic al lacului. Aceste cozi ale lacului, acoperite multe dintre ele cu nuferi ( foto 9) se continuă și în pădurea Snagov cu văi alungite, domoale și cu mici bălți risipite pe ele (foto 8). Altă caracteristică geografică a pădurilor de șes, "crovurile", sunt numeroase și în pădurea Snagov; crovurile sunt zone depresionare în mijlocul pădurii, în care acumularea de apă împiedică creșterea copacilor, poienile formate peste aceste crovuri fiind deosebit de frumoase.

1 2 3 4 5
6 7 8 9 10
11 12 13 14 15

        În partea nordică a lacului Snagov, se găsește o insulă destul de mare, situată la 500 metri de malul lacului în fața actualului sat Siliștea Snagovului. Pe această insulă voevodul-domn Mircea Cel Bătrân (1386-1418) a întemeiat o mânăstire, despre care nu se știe cum arăta. Vladislav al doilea (1447-1456) și Vlad Țepeș (1456-1462) sunt considerați în calitate de ctitori, însă nici mânăstirea ridicată de ei, nu mai există acum. Biserica actuala, cu hramul "Intrarea in biserica a Maicii Domnului", a fost construita din caramida, in stil bizantin, atonit, de catre domnitorul Neagoe Basarab între anii 1517-1521 (foto 19). Are 4 turle poligonale acoperite cu țiglă și avea pridvorul deschis, vădind puternice influențe grecești de la mânăstirile din Muntele Athos (foto 16,17,18). Mânăstirea a fost pictată abia după o sută de ani, de către Dobromir cel Tânăr, în vremea domnitorului Petru cel Tânăr (1559-1568).
        Un eveniment important în viața mânăstirii, a fost înființarea primei tiparnițe din Muntenia, în 1643 de către Matei Basarab. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, mânăstirea Snagov a cunoscut un avânt cultural deosebit sub starețul ei Antim Ivireanul, cunoscut mai târziu ca Mitropolit al Țării Românești. După această perioadă glorioasă, încăpând pe mâna călugărilor greci care au spoliat-o, mânăstirea decade, ajungând o ruină ce ulterior a fost transformată în închisoare.
        Încă din vechime, mânăstirea a fost legată de mal, printr-un pod solid din bârne de stejar, pod din care după spusele lui Alexandru Odobescu, la 1863 nu mai rămăseseră decât " cîțiva taraci frînți și pîrjoliți, ce-și răsfrîngeau ici și colea umbrele lor, prelungite peste verdeața întunecată a apelor". La 1821, în cursul războiului grecilor răsculați de Ipsilanti împotriva turcilor, aceștia din urmă deteră foc podului, " care arsese o zi și o noapte, întinzînd o coardă de flăcări peste luciul bălții". Tot Odobescu mai spune că în 1853, podul umblător ce a înlocuit pe cel ars, s-a scufundat, toți pasagerii constituiți din deținuți și paznici ce erau duși pe insulă la închisoarea ce ființa în vechile chilii ale mânăstirii, înnecându-se.
Biserica a fost folosita si ca necropola domneasca, putand fi vazuta piatra de mormant a lui Vlad Tepes (foto 20 ). Aici, si-a gasit sfarsitul, in decembrie 1662, si batranul postelnic Constantin Catacuzino, victima a intrigilor boierilor in lupta pentru domnie.             

16 17 18 19 20
21 22 23 24 25

        La Mânăstirea Snagov, se ajunge relativ ușor venind dinspre Ploiesti sau dinspre București. Dinspre Ploiești, imediat după ce trecem podul peste râul Ialomița, facem la stânga pe un drum asfaltat care merge paralel cu Ialomița spre comuna Gruiu. Trecem prin satul Țigănești și la ieșrea din el după 1 km. un alt drum asfaltat ne duce la dreapta spre Sud în satul Siliștea Snagovului. Dinspre București, de pe DN1, din comuna Ciolpani urmăm drumul asfaltat care duce spre Snagov Parc. După 2 km. ajungem la intersecția cu drumul asfaltat care vine dinspre Complexul Olimpic de la Izvorani și din intersecție facem la stânga. Continuăm pe acest drum bun, dar îngust, străbatem pe el pădurea Snagov și la ieșirea din pădure trecem pe lângă Palatul Prințului Nicolae(foto 21), fost al lui Ceaușescu, palat folosit azi ca hotel și bine împrejmuit și păzit.
        În continuare trecem Coada Țigăncii peste un pod frumos și intrăm în satul Siliștea Snagovului. După intrarea în sat, la 1 km. drumul face un cot brusc la stânga și aici oprim mașina. Coborâm rapid spre malul lacului, printre zidurile de beton ale vilelor elegante (foto 22) și ajungem la un debarcader prăpădit din scânduri de lemn (foto 23), de unde se poate traversa cu barca unui localnic pe insula Mânăstirii Snagov (foto 24). De aici de pe malul lacului, se pot zări doar turlele bisericii de cărămidă ale mânăstirii (foto 25) ce se ridică peste copacii seculari ai insulei și o mică capelă din lemn, vopsită în galben, care servește pentru slujbele curente ale călugărilor.

26 27 28 29 30  

        Revenind la pădurea Snagov, vă mai atrag atenția asupra unei cruci din piatră, cu coroană la partea superioară și cu o inscripție în slavonă, care mai stătea în picioare prin anii 60. Crucea fusese ridicată, în mijlocul pădurii la distanță de Mânâstirea Snagov, pe malul unei bălți mici astăzi acoperită cu stuf, probabil pe locul unui asasinat al Postelnicului Constantin Cantacuzino, de către oamenii domnitorului Grigore Ghica (1664). După ce a stat la locul ei în picioare peste 300 de ani, neatinsă de nimeni și respectată ca orice monument funerar, crucea a fost pusă la pământ, smulsă din suportul ei secular, târâtă 50 metri de lângă baltă și spartă în 2 bucăți, de către un tractorist inconștient. Mulți ani după aceea, se puteau vedea aceste resturi ale crucii doborâte la pământ, până acum în urmă cu 2 ani, când resturile crucii au dispărut definitiv, ridicate de la locul lor probabil numai cu un utilaj greu, nu se știe de către cine. Lângă baltă, a rămas numai suportul masiv în care era fixată crucea (foto 29,30).
        Venind dinspre Complexul Olimpic Snagov, lângă șoseaua asfaltată imediat după ce trecem de Coada Lungă, în dreapta în pădure, putem vedea acoperit de frunze, un cenotaf rotund din fontă inscripționată (foto 28), pe locul unde celebrul economist antebelic, Virgil Madgearu, a fost asasinat de legionari. In afara altor câteva cruci metalice mici de pe marginea șoselei, pe locul unor accidente de circulație recente, să sperăm că în viitor, pădurea Snagov nu va mai găzdui și alte monumente funerare, de pe locul altor crime oribile.