LA PAS PRIN PLOIEȘTI ( PARTEA 1-A). BULEVARDUL INDEPENDENȚEI.

        Bucureștean fiind la origine, primul meu contact cu orașul Ploiești a avut loc în anul 1968, când aveam 28 de ani. Dorind să particip la un concurs de orientare turistică organizat de CJTA Prahova la Plopeni, am venit cu trenul de la București și m-am dat jos în gara CFR Ploiești Sud. Pînă să schimb trenul spre Plopeni, am dat o mică raită prin fața gării și am făcut primii pași pe celebrul deja Bulevardul Castanilor, denumit atunci după moda epocii Bulevardul Gh. Gheorghiu Dej, azi numit Bulevardul Independenței. Bucureștean fiind, obișnuit cu dese plimbări pe la șosea și prin Parcul Herăstrău, mi-a plăcut totuși acest bulevard original cu zecile de castani înșirați de-alungul lui, pe ambele laturi ale părții carosabile. Peste 1 an, în 1969 repartizat ca proaspăt medic specialist la Ploiești, aveam să merg pe acest bulevard de sute de ori între Gara de Sud și centrul orașului, căci am făcut naveta cu trenul între București și Ploiești timp de 5 ani.
       Bulevardul Independenței, începe din fața Gării de Sud și merge drept spre Nord pînă în centrul orașului la Piața Victoriei (fosta Piață 16 Februarie), din fața Poștei Centrale. De aici se continuă tot drept spre Nord cu Bulevardul Republicii, ambele formând axul central al orașului. Acest fapt ușurează mult sarcina unui automobilist care vine dinspre București și merge spre Brașov. De la Gara de Sud, pînă la ieșirea din Ploiești spre Brașov, el trebuie să meargă drept înainte, nu face nici un moment nici la stânga, nici la dreapta.
    În piața mare din fața Gării de Sud, în mijlocul unui scuar rotund plin cu flori, se ridică unul din puținele monumente semnificative ale orașului și anume Monumentul Vânătorilor, operă a sculptorului George Vasilescu. Ridicat la sfârșitul secolului 19, monumentul este închinat eroilor prahoveni căzuți la Grivița în decursul Războiului pentru Independență (1877-1879). Restaurat după cel de al doilea război mondial, monumentul este reprezentat de un obelisc înalt de 15 metri, cu o acvilă în vârful lui și încadrat la bază de patru statui de dorobanți (foto 1,2,3,4,5,6 și 12).      Dați click cu mouse-ul peste fotografiile de mai jos, pentru a-le mări.

1 2 3 4 5 6
7 8 9 10 11 12

    Gara CFR, Ploiești Sud (foto 8,9,10,11,13), este după Gara de Nord din București, una dintre cele mai mari gări din România, pe măsura importanței deosebite pe care o are în economia transportului pe calea ferată și anume: legătura dintre restul țării și Moldova. De la un corp central cu un volum foarte mare în interiorul lui și o luminozitate deosebită dată de ferestrele foarte mari ale gării, se intind pe ambele laturi ale Sălii Centrale, cîte un corp de clădire lung fiecare de 100 metri care adăpostește sălile de așteptare, restaurantul gării și birourile de mișcare împreună cu magaziile. Opt linii de tren în fața gării, cu patru peroane intermediare, 2 tuneluri de acces la aceste peroane și un triaj imens lângă gară, toate pe măsura traficului necontenit zi și noapte de garnituri de tren ce tranzitează sau opresc prin această gară. Într-o mică piață creată adhoc în fața gării, își vând mărfurile micii comercianți și pitoreștile florărese (foto14). Un castel de apă, voluminos și înalt de 25 de metri, se înnalță în imediata apropiere a gării (foto15).

13 14 15 16 17 18

    Înainte ca să pornim în plimbarea noastră pe Bulevardul Independenței, e bine să mergem un pic spre ieșirea din Ploiești spre București, unde de pe pasajul autorutier peste căile ferate (foto 19), avem o interesantă vedere asupra Gării de Sud și a uzinei UPETROM, altădată faima industriei petroliere din Ploiești (foto20,21 și 22).

19 20
21 22
23 24
25 26
27 28
29 30

    Croit după planurile primarului Radu Stanian, în a doua jumătate a secolului 19, Bulevardul Independenței, cunoscut și sub denumirea de Bulevardul Castanilor, se întinde din fața Gării de Sud, drept spre Nord, făcând legătura cu Piața Victoriei din centrul orașului Ploiești (foto 23 și 24). De la început spiritul vizionar al ploieștenilor a conceput acest bulevard larg pe 4 piste auto și mărginit pe ambele laturi de 2 parcuri încadrate între bulevardul propiuzis și cele 2 străzi paralelele cu bulevardul, strada Mihai Eminescu la Vest și strada Bogdan Petriceicu Hașdeu la Est (foto 25).
    Parcurile de pe ambele laturi ale bulevardului, înafara șirului de castani bătrâni dealungul celor 2 trotuare pietonale, au numeroase specii de arbori ornamentali, poienițe luminoase și chiar potecuțe făcute de trecătorii grăbiți care traversează cele 2 parcuri (foto26,27,28,29). Dealungul străzii Eminescu, se găsesc câteva case frumoase construite înainte de 1940 (foto 30), dar și cunoscutul cvartal de blocuri de pe Eminescu 22, construit în anii 1950 cu multă verdeață în jurul lui. Între Piața Gării de Sud și primul rond cum mergi spre centrul orașului, parcul cu numeroși copaci bătrâni și trotuarul acoperit de castanii umbroși, îmbie pe numeroși ploieșteni la plimbare singuri sau cu familia (foto 31,32,33,34,35) ). Dealungul străzii Hașdeu, paralelă cu bulevardul se află numeroase case frumoase construite între cele 2 războaie mondiale (foto36,37,38,39,40,41,42), majoritatea de locuit, dar găzduind multe dintre ele sediul unor firme private sau școli.

31 32 33 34 35 36
37 38 39 40 41 42

43 44 45
46 47 48
49 50 51
52 53 54

    De la primul rond al bulevardului (foto43), cum vii dinspre Gara de Sud spre centru, ne continuăm plimbarea spre Nord prin parcul care incă se mai întinde pe ambele laturi ale bulevardului și pe trotuarele pentru pietoni, mai nou cu o pistă pentru bicicliști pe care însă o folosesc prea puțini (foto44). Parcul oferă același peisaj cu copaci bătrâni, luminișuri, bănci pentru amorezi, mici sculpturi în piatră risipite în iarbă (foto 45,46,47,48) și surpriză chiar și un grup statuar din bronz figurând o femeie cu un copil în brațe (foto 53).

55 56 57
58 59 60

       Pe strada Hașdeu, continuă seria caselor frumoase construite în prima jumătate a secolului trecut (foto 49,51,52) și încet încet, iată-ne ajunși la cel de al doilea rond de pe bulevard (foto54). Pe latura de Est a celui de al doilea rond, la începutul străzii Anul 1848, vedem o nouă casă veche renovată în alb pur (foto 55), acum sediul unui club select, iar vizavi de ea tronează strălucind în soare sediul ultramodern al CONPET-ului (foto56). De la cel de al doilea rond, unde se termină cele 2 parcuri dealungul bulevardului, acesta continuă spre centru numai cu câte un șir de castani dealungul celor 2 trotuare pietonale. Și de alungul trotuarului Vestic și pe strada Bobîlna, întâlnim clădiri vechi frumos renovate, acul sedii de hoteluri sau restaurante (foto 57,58,59 și 60).
    La ieșirea străzii Bobîlna în bulevardul Independenței, ne atrage atenția un mic scuar triunghiular care are în mijloc cunoscuta statuie a fostului primar liberal al Ploieștiului de la sfârșitul secolului 19, Radu Stanian. Ridicată în anul 1902 prin subscripțiune publică, statuia este rodul recunoștinței pe care i-au purtat-o cetățenii Ploieștiului celui care a pus în practică primul plan de sistematizare modernă a orașului, inclusiv trasarea axului central al orașului Bulevardul cu Castani. Plăcile de marmură, fixate pe soclul statuii, certifică acest lucru (foto 61,62,63 și 64). Pe aceași parte cu statuia, mai spre centru vedem o altă clădire superbă în care funcționează acum Policlinica de Copii (foto 66,67), iar pe celaltă parte a bulevardului, intr-o altă clădire de patrimoniu vechiul sediu al CONPET-ului (foto 65).

61 62 63 64 65 66 67

     Mergând de la statuia lui Radu Stanian spre centru, dar pe trotuarul opus statuii, trecem prin fața uneia din cele mai frumoase clădiri ploieștene, denumită și Casa Căsătoriilor (foto 68,69,70,71,72), asta pentru că până de curând, timp de mulți ani aici a funcționat Oficiul Stării Civile. Construită înainte de al doilea Război Mondial într-un stil eclectic, clădirea are o intrare monumentală și un turn lipit de clădire care are în partea lui superioară o logie, în care se pot desluși influențe ale arhitecturii promovate la vremea acea de celebrul arhitect Mincu.
    La ieșirea străzilor Golești, Radu Stanian și Nicolae Simache în bulevardul Independenței, se formează o mică piațetă triunghiulară deschisă spre bulevard, pe ale cărei 2 laturi se află alte două dintre cele mai frumoase și reprezentative clădiri de patrimoniu ale Ploieștiului: Muzeul Ceasurilor și Restaurantul Bulevard. Clădirea care adăpostește Muzeul Ceasurilor, unic în România, a fost construită în 1877 în stil neobaroc (foto 73,74,76,77) și în mica grădină ce aparține muzeului se află statuia cunoscutului profesor de istorie prahovean Nicolae Simache, al cărui nume îl poartă muzeul. Chiar vizavi de Muzeul Ceasurilor, se află Restaurantul Bulevard construit în stil neoclasic (foto 78,79,80,81), pe vremuri restaurantul elitei ploieștene ce ieșea la plimbare pe bulevard.

68 69 70 71 72 73 74
75 76 77 78 79 80 81

    Plecând de la restaurantul Bulevard spre centru, între Bulevardul Independenței și strada Golești, s-a format un părculeț triunghiular mărginit de brazi înalți, în mijlocul căruia a fost adusă statuia simbolului cultural al Ploieștiului, scriitorul Ion Luca Caragiale (foto 82,83). Statuia,operă a sculptorilor ploieșteni Damian și Coman, este mai degrabă un bust ridicat pe un soclu, nici pe departe de ce ar merita acest geniu al dramaturgiei românești și europene. Continuând pe trotuarul de pe aceași latură a bulevardului, după 300 de metri, ajungem în fața unei clădiri de un alb strălucitor în soare, cu un gard elegant și felinare din fier forjat ce o separă de bulevard (foto 84,85,86,87). Clădirea construită în stil neobaroc la începutul secolului trecut, a aparținut familiei de politicieni liberali Quintus, fiind donată de descendenții familiei, primăriei orașului Ploiești, după revoluția din 1989. Clădirea adăpostește în prezent colecțiile valoroase ale Muzeului de Artă din Ploiești.

82 83 84 85 86 87

    Chiar vizavi de clădirea Muzeului de Artă, pe cealaltă parte a bulevardului, se află complexul bisericesc Sfîntul Gheorghe cel Vechi, format din Biserică, Turnul Clopotniță și Casa Parohială. Cercetările istorice, au arătat că pe același loc au existat 3 lăcașuri de cult consecutive. Mai întâi la 1600, pe acest loc ostașii din oastea lui Mihai Viteazul au ridicat o biserică din lemn. A urmat o altă biserică în secolul 18 care purta hramul Sfântului Gheorghe, hram care s-a păstrat pînă astăzi, iar între anii 1830-1832 a fost zidită din cărămidă biserica în forma actuală. Biserica actuală (foto 88,89,90,91) a fost grav afectată de 2 cutremure, cel din 1940 și 1977, dar a fost refăcută și consolidată de fiecare dată. Pe frontispiciul bisericii, deasupra unui pridvor simplu românesc cu coloane, este pictată o frescă ce îl înfățișează pe Sfântul Gheorghe.
    La 50 metri de biserică, chiar lângă trotuarul bulevardului, se ridică turnul clopotniță înalt de 16 metri (foto 93,94). Zugrăvit în alb ca și biserica, turnul are o formă octogonală unică în țară, la fel ca turnurile bisericilor ruse și cu un acoperiș în formă de cupolă ogivală, de influență slavă. Casa Parohială (foto 92), aflată în imediata vecinătate a bisericii, o clădire aspectuoasă, îngrijită, a funcționat în secolul 18 și ca școală, unde a învățat în copilărie Ion Luca Caragiale. Între casa parohială și biserică, printre numeroșii smochini ce cresc aici, sunt risipite 4 capiteluri de coloane corintice, care sigur nu provin de la vechile biserici de pe acest loc (foto 95,96).

88 89 90 91 92 93 94
95 96 97 98 99 100 101

    În sfârșit Bulevardul Independenței ajunge în fața Poștei Centrale din Ploiești (foto 97) și intră în Piața Victoriei, de fapt un imens scuar cu alei pietonale, mesteceni, brazi, bănci și statui. Piața Victoriei (foto 98,99,100,101), fostă Piața 16 Februarie, apărută după 1950 pe locul caselor bombardate în 1944 de aviația aliată, avea numeroase plăci comemorative și o statuie dedicate toate luptei comuniștilor și petroliștilor prahoveni împotriva fascismului și a capitalismului. Toate aceste relicve comuniste au dispărut și în locul lor, în mijlocul scuarelor cu flori, a fost ridicată statuia unui alt simbol cultural al orașului Ploiești (foto 101,102), poetul Nichita Stănescu, laureat al prestigiosului premiu Herder. Continuăm plimbarea începută spre Palatul Administrativ al orașului, trecem pe lângă o decorativă fântână arteziană(foto106) și la intersecția cu strada Take Ionescu se termină Piața Victoriei și odata cu ea se termină și Bulevardul Independenței, început în urmă cu 3 kilometri din fața Gării de Sud (foto107). La capătul lui, vedem o altă statuie nouă, ridicată în memoria fostului prim ministru conservator I.G. Duca, asasinat de legionari pe peronul Gării din Sinaia (foto 108) ). Din fața Palatului Adminstrativ al orașului, axul central rutier al orașului Ploiești se continuă fără întrerupere cu Bulevardul Republicii, până la ieșirea din oraș spre Brașov (foto109, Centrul orașului Ploiești, văzut de sus).

102 103 104 105
106 107 108 109